Conform Directivei (UE) 2015/1535 , statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la orice proiect de reglementare tehnică anterior adoptării acesteia. Începând de la data notificării proiectului, o perioadă de aşteptare de trei luni – timp în care statul membru care face notificarea nu poate adopta reglementarea tehnică în cauză – permite Comisiei şi celorlalte state membre să examineze textul notificat şi să răspundă în mod adecvat.
Dacă reiese că proiectele notificate pot crea bariere în calea liberei circulaţii a mărfurilor sau a liberei furnizări de servicii ale societăţii informaţionale sau a legislaţiei UE secundare, Comisia şi celelalte state membre pot înainta un aviz detaliat statului membru care a notificat proiectul. Avizul detaliat are efectul extinderii perioadei de aşteptare cu trei luni suplimentare pentru produse şi cu o lună suplimentară pentru servicii. În cazul înaintării unui aviz detaliat, statul membru vizat trebuie să explice acţiunea pe care intenţionează să o întreprindă ca răspuns la avizul detaliat.
Comisia şi statele membre pot de asemenea să aducă observaţii cu privire la un proiect notificat care pare că se conformează cu legislaţia Uniunii Europene, dar care necesită clarificare în legătură cu interpretarea sa. Statul membru vizat trebuie să ia în considerare astfel de observaţii pe cât posibil.
Comisia poate de asemenea să blocheze un proiect pentru o perioadă de 12 - 18 luni dacă urmează să fie întreprinsă o acţiune de armonizare a Uniunii Europene sau dacă este deja în curs de desfăşurare o acţiune de armonizare în acelaşi domeniu.
La sfârşitul procedurii 2015/1535, statele membre sunt obligate să informeze Comisia cu privire la textele finale imediat ce aceste texte au fost adoptate şi să indice cazurile în care proiectul notificat a fost abandonat, pentru a permite ca procedura 2015/1535 să fie închisă. Acest lucru permite de asemenea Comisiei şi celorlalte state membre să verifice dacă statul care a făcut notificarea a luat în considerare reacţiile primite în timpul procedurii.
Statele membre sunt obligate să notifice din nou proiectul de măsură cu aplicarea unei noi perioade de aşteptare dacă proiectul de reglementare notificat suferă modificări substanţiale, cum ar fi, de exemplu, o scurtare a programului prevăzut iniţial pentru punerea în aplicare sau extinderea sferei de aplicare.
De asemenea, directiva prevede o procedură de urgenţă care este concepută pentru a permite adoptarea imediată a unui proiect naţional, sub rezerva unor anumite condiţii, adică „circumstanţe grave şi imprevizibile referitoare la protecţia sănătăţii sau securităţii publice, la protecţia animalelor sau a plantelor”. Comisia decide cu privire la justificarea procedurii de urgenţă cât mai repede posibil. Dacă solicitarea de a aplica procedura de urgenţă este acceptată de Comisie, perioada de aşteptare de trei luni nu se aplică, iar textul notificat poate fi adoptat imediat.
Există două hotărâri foarte importante ale Curţii de Justiţie cu privire la interpretarea procedurii 2015/1535. Prima se numeşte „CIA Security” din 30 aprilie 1996 conform căreia o dispoziţie naţională care a fost notificată conform „procedurii 98/34”, deşi ar fi trebuit să fie, poate fi declarată inaplicabilă persoanelor fizice de către tribunalele naţionale. A doua se numeşte „Unilever” din 26 septembrie 2000 conform căreia o reglementare tehnică, adoptată prin încălcarea obligaţiei de a amâna adoptarea unei legislaţii naţionale notificate, adică prin respectarea perioadei de aşteptare, poate de asemenea să fie declarată inaplicabilă particularilor de către tribunalele naţionale.